fara titlu

De cate ori vad o masina de tuns iarba (mai ales in plina actiune), gandul imi zboara aproape instantaneu la Anglia.

Cine-ar fi crezut ca te poti indragosti iremediabil de mirosul de iarba proaspat taiata.

***
Mi-e dor de un drum lung cu masina. Pe scaunul din dreapta. Cu harta in mana. Descoperind locuri. Oprind fara un plan premeditat. Adormind pe scaunul lasat pe spate, sub sacul de dormit pe post de plapuma.

Mi-e dor de duca.

***
Pasind spre birou imi inchipui alt traseu. Pe alei din parcuri nemaivazute. In orase inca nevizitate. Din lumi indepartate.

Pentru cateva minute ma rup de locuri atat de stiute, de realitate si banal, de mine, si ma port in zari luminoase, cu chipuri senine si dialoguri tot un zambet.

Ma trezesc rapid din visare, ma cobor in lumea de zi cu zi, sperand si cautand clipa unui nou vis.

***
Azi nu sunt in forma deloc. Poate asa se explica randurile de mai sus. Nu obisnuiesc sa traiesc din amintiri, iar unele intamplari din ultima perioada au fost semn evident ca nici viata mea nu vrea sa imi amintesc unele lucruri. Unele rupturi sunt necesare.

Si-apoi am de munca. Mult. Creativ. Strategic. Din pacate inca imi caut ideile, cuvintele, conceptele.

Asa ca imi las cei doi neuroni lenesi sa se mai intinda putin cu nasul in perna.